-
„Chipul mortului coboară mult în adânc față de momentele când omul trăia, lăsând să se întrevadă doar conturul unei măști: cade atât de adânc, încât nu mai poate fi scos la suprafață. Chipul unui mort ne poate spune mai limpede decât orice altceva pe lumea aceasta cât suntem de departe de adevărata existență materială și cât ne este de imposibil să o pricepem.”
-
„Când te înscrii la o școală nouă sau la universitate, deși vii cu forțe proaspete, ai parcă sentimentul zădărniciei lucrurilor.”
-
„Concluzia logică la care am ajuns după reflectări îndelungate a fost că dacă schimbam lumea, încetam să exist, iar dacă mă schimbam eu, nu mai exista lumea. Și, paradoxal, această concluzie însemna un soi de împăcare, un soi de compromis.”
-
„Întâi de toate, oare nu tocmai neliniștea legată de existență izvorăște dintr-un soi de insatisfacție exagerată la gândul că omul nu-și trăiește din plin viața?”
-
„Și totuși, ce ciudată este frumusețea muzicii! Frumusețea scurtă, căreia cântărețul îi dă ființă, transformă o anumită perioadă de timp în durată pură; în mod cert nu se mai repetă; ca și existența efemerelor și a altor creaturi care trăiesc puțin, frumusețea este abstracția și creația perfectă a vieții înseși. Nimic nu se aseamănă mai mult cu viața decât muzica.”
-
„Frumusețea mi se dezvăluie cu întârziere. Alți oameni o percep imediat, descoperă frumusețea și dorința senzuală în aceeași clipă.”
-
„Forma însăși e plămădire a vieții, care se scurge neîncetat și care n-are formă; în același timp, scurgerea vieții fără formă este plămădirea tuturor formelor din lumea aceasta.”
-
„Cunoașterea este cea care transformă lumea. Înțelegi ce vreau să spun? Nimic nu poate schimba nimic pe lumea asta. Doar cunoașterea este în stare să transforme lumea, lăsând-o în același timp exact așa cum este. Când privești cu astfel de ochi lumea, îți dai seama că lucrurile sunt neschimbătoare și, în același timp, în continuă transformare. Te-ai putea întreba la ce ne servește. Hai s-o luăm așa… Ființele omenești sunt înzestrate cu arma cunoașterii în scopul de a face viața suportabilă. Animalele n-au nevoie de așa ceva. Animalele n-au nevoie de cunoaștere ori de alte lucruri dintr-astea ca să-și facă viața suportabilă. Dar ființele omenești au nevoie de ceva: cu această cunoaștere, ele fac din caracterul intolerabil al vieții o armă, deși, în același timp, această insuportabilitate nu se ușurează câtuși de puțin. Asta-i toată filozofia.”
-
„S-ar putea de fapt spune că nu există frumusețe. Ceea ce face să pară atât de puternică, ceea ce-i conferă sentimentul puternic al realității este chiar cunoașterea. Din punctul de vedere al cunoașterii, frumusețea nu poate fi considerată alinare. Dar din îmbinarea frumuseții care nu e alinare, pe de-o parte, și a cunoașterii, pe de altă parte, se naște ceva, ceva efemer ca un balon de săpun și fără de speranță. Totuși, se naște ceva. Acel ceva se numește artă.”
-
„Trecutul nu ne trage înapoi numai spre trecut. Sunt amintiri legate de trecut care au resorturi puternice, iar când cel care trăiește în prezent le atinge, ele se întind brusc și ne împing înainte, în viitor.”
