O carte cu și despre regrete, un personaj ce ne învață să trăim cu ele
Descriere: „O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?
Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?
Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.
Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?”
Gânduri, impresii, păreri…
Aceasta nu este o recenzie în adevăratul sens al cuvântului. Am colectat câteva gânduri adăugate pe o hârtiuță și le-am expus aici. Așadar, iată care sunt acestea.
Gânduri înainte de a începe cartea:
- sunt entuziasmată, curioasă și nerăbdătoare
- dă-i unei iubitoare de cărți un roman în care este vorba despre alte cărți, adaugă ficțiune, un personaj întunecat și premisele cu care pornești în noua călătorie arată al naibii de optimiste
Autorul cărții nu pare să fie genul care să tergiverseze acțiunea romanului cu prea multe detalii insignifiante. În primele câteva zeci de pagini ne-o prezintă pe Nora, o femeie de 35 de ani a cărei viață a atins colapsul. Ca mai apoi să treacă deja la „locul” ce reprezintă intriga romanului: Biblioteca de la Miezul Nopții.
„Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis [doamna Elm]. Și în acea bibliotecă sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri… Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?”
Poate că în cel puțin unul dintre regretele Norei ne regăsim fiecare. Și chiar dacă nu, este palpitant să vezi cum, prin ochii altcuiva, ai putea renunța la regretele apăsătoare ce te nemulțumesc. Și e evident că Nora e nemulțumită de majoritatea alegerilor din viața ei. O spun clar câteva dintre cele ce apar menționate în cartea regretelor ei.
„- E o nebunie, a zis Nora. Cu excepția uneia dintre ele? Aceasta?
– Da. Aceasta. Tu ai scris-o, fără să fi scrijelit vreun cuvânt.
– Poftim?
– Cartea aceasta e sursa tuturor problemelor tale și totodată răspunsul la ele.
– Dar ce este ea?
– Se numește Cartea regretelor, draga mea.”
În momentul ăsta, care este încă incipient (pagina 73), ajungi, într-o mica măsură, să te uiți acuzator la Nora. Deocamdată n-a văzut decât o singură „altă” viață pe care ar fi putut-o avea. Și cu toate acestea, pare că vrea să renunțe. Se victimizează înainte de a afla cum ar putea decurge alte vieți. Se autocompătimește, cum zice chiar ea.
„Încă îmi doresc să mor. De multă vreme îmi doresc asta. Am ajuns la concluzia că durerea de a trăi și de a fi un dezastru total, cum sunt acum, este mai mare decât durerea celorlalți dacă ar fi să mor. De fapt, sunt sigură că ar fi o ușurare. Nu sunt de folos nimănui. Nu am fost un angajat bun. Am dezamăgit pe toată lumea. Sinceră să fiu, sunt o amprentă de carbon inutilă. Îi rănesc pe cei din jur. Nu mai am pe nimeni. Nici măcar pe bietul și bătrânul Volts, care a murit fiindcă nu am fost în stare să am grijă de o pisică. Vreau să mor. Viața mea e un dezastru. Vreau să îi pun capăt. Nu sunt făcută să trăiesc. Nu are rost să trec prin toate astea. Pentru că e limpede acum că-mi e menit să fiu nefericită în toate celelalte vieți. Asta sunt eu. Nu mai am nimic de adăugat. Mă autocompătimesc. Vreau să mor.”
Undeva în jurul paginii 200 (deci când Nora făcuse deja cunoștință cu destul de multe alter ego-uri) mi-am dat seama că, oricum ai lua-o, condiția pusă de doamna Elm este cel puțin bizară. În ce sens? Păi Nora avea să se întoarcă în Biblioteca de la Miezul Nopții din viața pe care o alesese în momentul în care simțea o urmă de regret, nemulțumire.
Însă e mai mult decât evident că nemulțumirea avea să se înfiripe în orice viață și chiar de la început. În toate viețile pe care le-a încercat, la început totul era nou. O nouă cunoștință, un nou iubit, un nou loc de muncă ș.a.m.d. Din orice unghi ai privi-o, în fazele debutante, o experiență nouă este, dacă nu înfricoșătoare, cel puțin dătătoare de emoții puternice.
Morala acestei povești fascinante? Orice alegeri ai face în viață, ele fac parte din persoana care ești astăzi. Cu bune, cu rele, te îndeamnă să îți accepți viața și să înveți să trăiești cu regretele. Că vrei, că nu vrei, și ele sunt parte din călătoria vieții tale. Și ca orice călătorie, nu poate fi doar lapte și miere. Are suișuri și coborâșuri. Lamentarea te ține în loc și nu-ți oferă șansa să vezi și partea plină a paharului. Și când vezi doar partea goală, riști să te lași învăluit în ea și să nu mai vezi vreo portiță de scăpare.
Deși finalul a fost cel pe care probabil mulți dintre cei care au citit cartea l-au anticipat destul de devreme, mi-a plăcut. Este un îndemn către noi toți să ne acceptăm viața, și mai mult, să ne bucurăm de fiecare clipă.
Vezi preț pe Libris Vezi preț pe Cărturești
Biblioteca de la Miezul Nopții este cu adevărat pe lista cu cele mai bune cărți de ficțiune și dacă te atrage în special această categorie, te-ar putea interesa și articolul Cărți SF. Top cele mai bune cărți science fiction.
