„Jocul de domino” – Piesele unei crime…aproape perfect orchestrate!

Cartea de față este opera celebrului autor de cărți polițiste: Michael Joseph Connelly.
Connelly este un bine-cunoscut scriitor american renumit pentru multe dintre cele mai bune cărți polițiste scrise vreodată. În multe dintre romanele sale, acțiunea se conturează în jurul a doi frați vitregi: detectivul LAPD Harry Bosch și avocatul apărării Mickey Haller. Scriitor a peste 30 de romane polițiste, acestea fiind traduse în peste 40 de limbi, Connelly a câștigat multe dintre premiile majore acordate scriitorilor de thrillere: Los Angeles Times Best Mystery/Thriller Award, RBA Prize for Crime Writing, Grand Prix de Litterature Policiere și multe altele.
„Jocul de domino” prezintă din nou un thriller ce are ca subiect principal găsirea adevăratului criminal ce a ucis cu brutalitate o femeie. Chiar dacă un cititor este la prima sa experiență cu unul dintre romanele lui Connelly, nu-i va fi greu să realizeze că ocupațiile celor doi frați vitregi, Harry și Mickey, sunt la poluri total opuse: cel dintâi este un detectiv LAPD pensionat, pe când cel din urmă este avocatul apărării. Așadar, la o primă impresie (care nu ar fi greșită) colaborarea dintre cei doi ar părea, dacă nu imposibilă, cel puțin cu slabe șanse de reușită. Dar iată că în povestea de față, cei doi reușesc să lase la o parte diferențele și să facă o echipă rodnică. Cum ajung aceștia doi să lucreze împreună? Da’Quan Foster este un fost membru al unei bande de cartier, deci deja pornește cu stângul în această poveste. Acesta este acuzat că a omorât-o cu cruzime pe Alexandra Parks, șefă a Departamentului de Protecție a Consumatorului din West Hollywood.

Deși toate probele arată că Da’Quan este făptașul, Harry decide să preia acest caz ca și detectiv particular. Dar nu în urma discursului de convingere a fratelui său avocat se lasă Bosch convins. Acesta din urmă decide să-i facă o vizită inculpatului fiind convins că după atâția și atâția ani de experiență, va reuși să-l citească dintr-o privire pe presupusul criminal. Și nu se înșeală. Oricât de bun actor ai fi, când ești pus față-n față cu un polițist de calibrul lui Bosch și o poză cu victima sfâșiată, n-ai cum să-ți maschezi reacția. Fie de vinovăție, fie de triumf bolnăvicios sau compătimire. Și aceasta din urmă este reacția pe care a citit-o detectivul pe fața lui Foster când i s-au arătat imaginile.
Dar experiența îi spusese de nenumărate ori că majoritatea criminalilor erau mincinoși desăvârșiți, așa că polițistul nostru nu s-a culcat pe-o ureche. Așadar, de aici Harry Bosch pornește în investigarea crimei pentru că, dacă într-adevăr Da’Quan este nevinovat, înseamnă că adevăratul făptaș se află în libertate și, mai devreme sau mai târziu va lovi din nou.
Intențiile autorului ne indică faptul că acesta încearcă să arate că aparențele sunt înșelătoare și că nu strică niciodată să mai investighezi încă odată ceva ce pare zadarnic.

Iar în ceea ce privește personajele, se raportează atât de bine la lumea în care trăim. Nu numai în ceea ce-i privește pe cei doi frați vitregi, dar de asemenea și ceilalți participanți ai acestei povești. Au existat de-a lungul timpului și mereu vor exista răufăcători care vor pune în scenă o piesă atât de bine orchestrată încât, la o primă vedere, ar putea părea o pierdere de vreme să încerci să mai afli ceva nou.
Stilul de scriere este unul ușor de urmărit, deși când intervine Mickey cu discursurile sale persuasive, acesta folosește termeni de specialitate. Dar chiar și așa: nu sunt cuvinte nemaiîntâlnite pe ici pe colo, în câte vreun serial sau la buletinul de știri.
Așadar, concluzia la care am ajuns la finele acestui roman este că mi-a plăcut. Îl recomand cu drag oricui este pasionat de romane polițiste bune. Deși unele paragrafe vor fi previzibile și poate că îți vei da seama de ceea ce urmează să facă un personaj sau altul, modul în care scrie Conelly te face să apreciezi stilul lui de abordare și modul în care acesta reușește să te prindă în povestea lui.
Poftă bună la citit!